Friday, December 1, 2017

Combinatii gresite de alimente

nr. 1 - FRUCTE DUPA MASA. Fructele nu se mananca in combinatie cu alte alimente. Motivul este ca fructele contin anumite tipuri de zaharuri care nu au nevoie sa fie digerate, deci fructele vor ramane foarte putin in stomac. Consumate cu alte grupe de alimente (grasimi, proteine, legume sau amidonoase), fructele vor ramane in stomac mult mai mult decat e nevoie si vor fermenta. In mod corect, fructele se mananca singure, cu 30 de minute inainte de masa sau la 2 ore dupa.

nr. 2 - IAURT CU FRUCTE. Cum adica, iaurtul ala atat de bun si gustos din reclame, de fapt nu e bun? Exact. Dupa cum spuneam si mai sus, fructele trebuie mancate singure si in nici un caz nu intra in combinatii cu alte alimente bogate in proteine animale; rezultatele acestei combinatii variaza de la o digestie lenesa, la schimbarea florei intestinale, producerea de toxine, congestia sinusurilor, raceala, tuse, alergii. Daca vrei sa mananci iaurtul putin altfel, alege un sortiment fara arome si cat mai simplu, caruia sa ii imbogatesti gustul cu putina miere, scortisoara sau stafide.

 nr. 3 - LAPTE CU BANANE / MILKSHAKE DE BANANE. Pe cat de gustos, pe atat de toxic! Combinate, aceste alimente se digera extrem de dificil si dau o stare de obosela si greutate intregului corp. Daca totusi vrei sa bei smoothie de lapte cu banane, ai grija ca fructul sa fie extrem de bine copt (cu pete negre) si adauga un praf de cardamom si nucsoara, pentru a ajuta digestia.

nr. 4 - CEREALE CU LAPTE SI SUC DE PORTOCALE. Da, este bine sa bei un suc proaspat de dimineata, insa nu oricum. Sucul de portocale (sau orice alt fruct acid) distruge enzimele responsabile cu digerarea cerealelor si ''taie'' laptele, transformandu-l in mucus. Pentru un mic dejun sanatos, bea sucul de portocale cu 30 de minute inainte de a manca cerealele.

nr. 5 - PASTE CU BRANZA SI SOS DE ROSII. Rosiile sunt legume acide care nu trebuie amestecate cu alimentele bogate in carbohidrati, asa cum sunt pastele. Daca faci asta, nu te mira daca vei simti o oboseala suspecta imediat dupa masa. Consuma in schimb paste cu sos pesto si legume preparate la gratar.

nr.6 - OMLETA CU BRANZA SI CARNE. In general, combinatiile de alimente bogate in proteine nu sunt recomandate. Un singur aliment bogat in proteine este suficient la o masa, pentru ca este mai usor de digerat. Alege oricand sa combini oul cu legume sau alte vegetale.
 

FICATUL

 
 
Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută  de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza  gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea  cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab  sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează  şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7.  Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8.  Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9.  Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;                                                                  
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU
: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr  alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA
: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);


NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA
: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU
: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA
: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU
: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA
: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU
: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.


DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU
: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA
: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU
: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA
: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.


NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA
: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. 
 
Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să  folosim nenumărate metode pentru a o restabili.
 
 La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau  păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.


Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul  aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Sunday, June 4, 2017

Rostopasca trateaza Pancreatita, Boli de Ficat, Cancerul, Indigestia și dispepsia

Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.



Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită în păduri, grădini, pe lângă ziduri, garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului.

Conform scrierilor lui Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, ''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care înseamnă rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor.

În medicina populară, planta a primit denumirea de negelariţă deoarece, era folosită pentru extirparea negilor încă din Evul Mediu. Se mai numeşte buruiană de cele sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă, etc.

Actiuni
INTERN:
Stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.

EXTERN:
Cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
Contribuie la
INTERN:
- producerea şi eliminării de bilă
- protejarea celulelor hepatice,
- reducerea spasmelor care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal
- menţinerea concentraţiei normale a bilirubinei, colesterolului şi grăsimilor în sânge.

EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.

Indicatii
INTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice, ciroză hepatică, litiază biliară, spasme ale tractului gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, ficat, plămâni.
EXTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: răni, fistule, dermatoze, psoriazis, infecţii cronicizate ale pielii, negi, bătături, cheratită, tumori cutanate.
Precautii
Rostopasca este o plantă puternic activă. Din acest motiv se utilizează numai la recomandarea medicului.

SUPRADOZAREA:
Intoxicaţia apare la doze mari (peste 7 grame pe zi) şi se manifestă prin: greţuri, vărsături, diaree, colici abdominale, somnolenţă, fenomene toxice hepatice, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, asfixie, putând conduce la exitus.
Contraindicatii
Copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască.
Forma de prezentare: 50 g

Administrare:
INTERN:
Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care se poate relua.
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică.
Se ia un vârf de cuţit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min. după care se înghite cu apă.
- infuzie – se prepară dintr-o linguriţă cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi care se strecoară şi se bea în cursul zilei. Se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depăşi o cană cu infuzie pe zi.
EXTERN:
- se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se
amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
Ingrediente:
Rostopască (Chelidonium majus) – părţi aeriene.

Tinctura de rostopască 

Tinctura de rostopască  se poate prepara acasă, din plante uscate zdrobite şi puse la macerat cu alcool o perioadă de 10 zile.

Se poate folosi pentru tratarea afecţiunilor dermatologice, precum negi, veruci, bătături, eczeme.

Sucul de rostopască se obţine din tijele de rostopască proaspăt culese sau păstrate maximum 24 de ore la frigider. Locul afectat se unge de mai multe ori cu acest lichid.

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat– ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital – se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase.

 De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: “Ukrain”.

Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză.

Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască.

Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.

Administrarea corecta a rostopascai

1. Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.

3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.

4. Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.

Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca

De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate.

Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Thursday, March 16, 2017

SUPA LUI HIPOCRATE

Supa lui Hipocrate face parte din tratamentul Gerson pentru tratarea cancerului. Hipocrate folosea supa ca detoxifiant pentru pacientii sai.
Supa trebuie sa fiarba lent la foc foarte mic, fara a se adauga apa in timpul fierberii. Alimentele preparate la foc mare isi pierd valorea nutritiva. Legumele preferabil ecologice se pun la fiert cu tot cu coaja. Se spala cu grija, evitandu-se zgarierea legumelor, deoarece imediat sub coaja sunt depozitate minerale si vitamine. Vasul in care se gateste trebuie sa fie din inox si cu capac greu cat mai ermetic. Se consuma in maxim doua zile.
FORMULA ORIGINALA A SUPEI HIPPOCRATE: puneţi într-un litru şi jumătate de apă şi fierbeţi încet la foc mic timp de 30 minute:
. 1 cană de morcov tocat
. 1 ceaşcă de ţelină tocată
. 1 cană praz tocat (prazul nu se înlocuieşte cu ceapă)
. 1/2 cană patrunjel tocat
FORMULA LUI MAX GERSON:
Echipament: recipient otel inoxidabil de aprox 4 litri 
Folosiţi numai o apă pură 
Folosiţi legumele următoare:
. 1 ţelină medie
. 1 rădăcină de pătrunjel medie
. usturoi după gust
. 2 bucăţi mici praz (prazul nu se înlocuieşte cu ceapă)
. 700g roşii sau mai mult
. 2 cepe medii
. 1 kilogram de cartofi
. Un pic de pătrunjel verde
Usturoiul se poate folosi la discretie pentru gatit, sau ca mujdei proaspat in supa fierbinte. Nici una dintre aceste legume nu se cojeste; se curata bine prin spalare, apoi se taie in bucati mari; se fierb acoperit, incet, la foc mic timp de trei ore; apoi se paseaza prin sita in cantitati mici; nu trebuie sa mai ramina fibre. Se pastreaza in frigider acoperita bine, se incalzeste doar cantitatea necesara.
Miracle Drink - băutura care distruge cancerul
- Miracle Drink este o băutură consumată de chinezi de foarte mult timp, pentru menţinerea unui stil de viaţă sănătos.
Este o băutură simplu de preparat!
Pentru a face acest suc, ai nevoie de
- o sfeclă roşie,
- un morcov şi
- un măr
toate crude.
Se spală bine, se taie cubuleţe, se pun în blender (cu tot cu coajă) cu puţină apă plată şi sucul se bea imediat.
Ajuta în următoarele afecţiuni: 
1.   Previne dezvoltarea celulelor canceroase. 
2.   Preveni bolile de ficat,  rinichi, pancreas şi poate vindeca ulcerul. 
3.   Întăreşte plămânii, previne atacurile de cord şi tensiunea arterială ridicată. 
4.   Întăreşte sistemului imunitar. 
5.   Benefic pentru vedere, tratează ochii roşii, obosiţi şi uscaţi. 
6.   Ajută la diminuarea durerilor musculare. 
7.   Detoxifiază, ajută tranzitul intestinal, tratează constipaţia. Tratează acneea şi înfrumuseţează pielea. 
8.   Elimină respiraţia urât mirositoare, datorată indigestiei sau infecţiilor în gât. 
9.   Diminuează durerile de orice fel.
10. Vindecă febra fânului (rinita alergică).
Alte beneficii: 
- Nu există absolut niciun efect secundar 
- Extrem de hrănitoare şi uşor de absorbit
- Foarte eficientă în cazul în care vrei să pierzi în greutate
- Vei observa că sistemul tău imunitar va fi îmbunătăţit după doar 2 săptămâni

Monday, March 13, 2017

Tratamente diverse

Stafide pentru calmarea artritei 

Remediu natural pentru de atacuri de artrită: reţeta, e banal de simplă: o mână de stafide aurii înmuiate în câteva linguri de gin. Vitaminele conţinute de stafide şi efectele antiinflamatoare ale boabelor de ienupăr folosite la prepararea ginului reduc edemele şi calmează durerea!

Lămâi pentru dureri de urechi

Înmoaie un beţişor din bumbac în zeamă de lămâie proaspăt stoarsă, strecoară-l cu grijă în ureche, fără să-l împingi adânc, şi ţine-l aşa cam un minut. Zeama de lămâie echilibrează pH-ul urechii, încurajând vindecarea eventualelor infecţii, iar efectul ei astringent amorţeşte locul şi alină durerea. 

 Urzică pentru regenerarea părului

Infuzii de urzici decât să le aplici la rădăcina părului.  Analizând puţin compoziţia chimică a urzicii, efectele regenerante sunt perfect justificate – frunzele acestei plante conţin cantităţi mari de proteine, calciu, fosfor, fier, magneziu, beta-caroten, dar şi de vitaminele A, C, D şi tot complexul B. Toţi aceşti nutrienţi sunt esenţiali pentru întărirea firului de păr şi stimularea creşterii părului. Părul este alcătuit în mare parte din aminoacizi, aşa că nu e de mirare că urzica ajută!
Prepararea infuziei pentru uz intern e foarte simplă: adaugă 4-6 frunze de urzică la un ibric plin cu apă clocotită, apoi acoperă vasul şi aşteaptă să se răcească înainte de a bea fiertura.

Măsline pentru rău de mişcare

Chiar funcţionează!  Explicaţia constă în conţinutul mare de tanini al boabelor de măsline. Printre altele, aceste substanţe reduc salivaţia, calmează stomacul, şi suprimă reflexul vomitiv!

Bicarbonat de sodiu pentru infecţii urinare

Beti un pahar de apă cu un deget de bicarbonat dizolvat în ea. Bicarbonatul are efect alcalinizant, aşa că omoară o mare parte din bacteriile dăunătoare din organism, şi previne şi înmulţirea necontrolată a acestora. 

Caise deshidratate pentru indigestie

In fiecare seară mănâncă nici mai mult nici mai puţin de cinci caise după cină ca să „nu cadă greu la stomac mâncarea”.  Caisele, în special cele deshidratate, sunt foarte bogate în fibre alimentare, care uşurează digestia şi previn balonarea.

Cartofi pentru vindecarea muşcăturilor de păianjen

Fie că e vorba de muşcături sau înţepături de insecte, de zgârieturi uşoare, ori de lovituri şi vânătăi, aplică o felie de cartof pe zona iritată şi înfăşoar-o cu un bandaj. Inflamaţia cedează în decurs de cel mult o zi! Ca să grăbeşti vindecarea, înlocuieşte felia de cartof cu alta nouă la interval de câteva ore. 

Saturday, December 31, 2016

Semintele de in curata organismul de toxine, reduc apetitul si, de asemenea, reduc cantitatea de zahar din sange

Semintele de in sunt bogate in diferite vitamine, minerale, acizi grasi si fibre care normalizeaza activitatea intestinelor.


Ele curata organismul de toxine, reduc apetitul si, de asemenea, reduc cantitatea de zahar din sange. Puterea lor nu consta in acizii grasi care normalizeaza activitatea glandelor sebacee din organism si care ajuta sa topeasca excesul de grasime din organism.

Ceaiul de seminte de in, recomandat de multi nutritionisti, este eficace in randul pacientilor cu gastrita, ulcer gastric si hemoroizi.

Se toarna trei linguri de seminte de in intr-un litru de apa clocotita. Se lasa amestecul sa stea peste noapte. Cel mai bine este sa folositi o sticla sau un termos. Daca nu aveti termos, folositi un vas cu capac. Se strecoara amestecul dimineata si se obtine o potiune gelatinoasa.

Puteti lua potiunea de 3-4 ori pe zi, in jur de 150 ml, cu o jumatate de ora inainte de masa. Nu preparati mult o data, deoarece amestecul trebuie sa fie proaspat preparat in fiecare zi.

Consumati acest amestec timp de 10 zile si apoi luati o pauza timp de 10 zile si incepeti din nou intregul proces. Acesta este un ritm bun, care promoveaza pierderea in greutate in mod sanatos si care va imbunatateste starea generala de sanatate.

Dieta cu seminte de in – plan nutritional
-presupune cresterea progresiva a consumului de seminte de in, pe o perioada de maxim 4 saptamani, putand apoi face o pauza de o luna pana la reluarea curei.


-in fiecare dimineata, dupa trezire si igiena orala, sa beti o cana cu apa, apoi sa inghititi o lingurita rasa de pudra de seminte de in.


-Veti macina la rasnita semintele de in si le veti depozita la intuneric (contin grasimi care pot rancezi la lumina).

-In fiecare dimineata cresteti cu o lingurita doza de seminte de in, ajungand pana la 7 lingurite in ziua a 7-a a curei. Apoi descresteti cu cate o lingurita doza pana ajuneti la o lingurita in ziua a 13-a. Puteti relua inca o data cura, urmand ca apoi sa faceti o pauza de o luna pana la inceperea unei noi cure cu pudra din seminte de in.


-Dimineata, dupa „ tratament” nu mai mancati nimic. Aveti voie sa beti doar apa plata pe tot parcursul zilei (fara cafea, ceaiuri, sucuri sau smoothie-uri).


-In fiecare zi, la cina, este obligatoriu sa consumati doar supa/ciorba, fara paine.


-Se va sari peste gustarile din zi, iar la masa de pranz puteti consuma ce doriti, cu conditia sa fie doar un singur fel de mancare.


Care sunt beneficiile Semintelor de In?
Bogate in fibre, dar nu si in carbohidrati – nivelul ridicat de fibre duce la crearea unui mucilagiu, extrem de benefic pentru tractul intestinal. Acest mucilagiu pastreaza mai mult mancarea in stomac, ceea ce poate creste absorbtia nutrientilor. 

De asemenea, semintele de in sunt extrem de bogate atat in fibre solubile cat si insolubile, ceea ce ajuta la detoxifierea colonului, slabire si reducerea poftei de dulce. 

Zilnic ar trebui consumat 30-40g fibre.
Intretine frumusetea pielii si a parului – Daca vrei o piele luminoasa, par si unghii sanatoase trebuie sa iei in considerare adaugarea a doua linguri de seminte in salate, smoothie-uri, sau in orice mananci. Grasimile si vitaminele B din semintele de in aduc acele beneficii pielii, reducand uscarea excesiva. Poate imbunatati simptomele acneei, rozaceei si eczemelor. De asemenea, ajuta la reducerea ochilor uscati.

 
Ajuta in slabire – Prin continutul ridicat de grasimi sanatoase si fibre, semintele de in ajuta la mentinerea satietatii pentru o perioada mai lunga de timp, si astfel vei manca mai putin, lucru care va duce la slabire. Acizii grasi alfa linoleici duc de asemenea la reducerea inflamatiilor. Acest lucru este foarte important din moment ce un organism inflamat tinde sa se „prinda” de kilogramele in exces.
 
Scade colesterolul – Fibrele solubile din semintele de in tin grasimea si colesterolul in sistemul digestiv, in asa fel incat nu se pot absorbi.
 
Bogate in antioxidanti (Lignin) – Ligninul este un polifenol care impiedica imbatranirea prematura, ajuta echilibrul hormonal si sanatatea celulara. Polifenolii sustin cresterea bacteriilor prietenoase in stomac si pot ajuta la eliminarea ciupercilor de tipul candidozei. Ligninul este cunoscul de asemenea pentru efectele sale antivirale si antibacteriene, asadar consumul semintelor de in poate duce la scaderea racelilor si virozelor.
 
Sustine sanatatea sistemului digestiv – Poate unul dintre cele mai importante efecte ale semintelor de in. Prin continutul ridicat de fibre solubile si nesolubile ajuta la reducerea inflamatiei stomacului, in constipatie precum si la starea generala de sanatate.
 
Lupta impotriva cancerului – S-a demonstrat in nenumarate studii ca semintele de in ajuta in lupta impotriva cancerului de san, ovarian si colon. Un studiu publicat in Journal of Clinical Cancer Research a descoperit faptul ca un consum ridicat de seminte de in poate scadea riscul de cancer de san. 

Continutul de lignin poate fi convertit de catre bacteriile din intestin in eterolactone si enterodiol care ajuta la echilibrarea hormonala, lucru care se pare ca reduce riscul de cancer de san. Un alt studiu publicat in Journal of Nutrition a descoperit faptul ca ligninul din semintele de in poate reduce riscul de cancer ovarian si endometrial.
 
Bogate in Omega 3 – Auzim destul de des despre beneficiile acizilor grasi omega 3. Uleiul de peste contine EPA (Eicosapentaenoic) si DHA (Docosahexaenoic), 2 tipuri de omega 3 ce sunt critice pentru o sanatate optima. 

Cu toate ca semintele de in nu contin EPA sau DHA, contin ALA (Alpha Linoleic Acid), un alt tip de omega 3. Un studiu publicat in Nutrition Reviews a aratat faptul ca aproximativ 20% din ALA poate fi convertit in EPA, dar doar 5% din ALA poate fi convertit in DHA.
 
Reduc riscul de osteoporoza – Datorita proprietatilor estrogenice, semintele de in reduc riscul de osteoporoza. De asemenea, ajuta femeile in pastrarea unei menstruatii regulate.

Tuesday, December 20, 2016

Cimbrul trateaza Fibromialgia, Artrita reumatoida, Tiroida Hashimoto, Scleroza multipla si Lupusul

Stiai ca cimbrul s-a folosit ani la rand pentru tratarea bolilor, incepand de la gripa si pana la epilepsie? Acesta era amestecat in parti egale cu lavanda si se imprastia pe jos, pentru eliminarea mirosurilor neplacute si, cu mult inaintea descoperirii medicamentelor, trata infectiile. 
Uleiul esential din cimbru contine proprietati anti reumatice, anti septice, anti fungice si anti virale.

Daca este consumat zilnic, poate trata: oboseala cronica, fibromialgia, Tiroida hashimoto, artrita reumatoida, lupusul, vitiligo si scleroza multipla.

Cimbrul contine vitamine si minerale, potasiu, fier, calciu, contribuind la regularizarea circulatiei sanguine si eliminarea toxinelor din organism. Este bogat in Vitaminele A, C, B si contine foarte multi bioflavonoizi si uleiuri volatile, precum timolul.

Cimbrul previne aparitia cancerului. Continand acizi ursolici, s-a demonstrat faptul ca un consum regulat de cimbru poate proteja organele de:

• Bronsita acuta si cronica
• Dureri in gat
• Tuse
• Artrita
• Astm
• Inflamatii
• Infectii
• Gingivita

Cum preparam ceaiul?

Ingrediente:

• Cimbru (uscat sau proaspat)
• Apa
• Un ibric
• O cana

Instructiuni:

1. Pune o lingura de cimbru la o cana de apa. Daca cimbrul este proaspat, o lingura jumatate.
2. Toarna apa fiarta peste.
3. Lasa la infuzat 5 minute.
4. Strecoara si bea.

Consuma zilnic pana la ameliorarea simptomelor oricarei boli enumerata mai sus!