Remedii naturale pentru durerile de dinţi

1. Pătrunjelul

Zdrobeşte frunzele de pătrunjel proaspăt, poţi folosi şi rădăcina, până devine pastă, adaugi puţină sare, iar din acest amestec aplici pe dintele dureros. La fel de bine poţi folosi compresa pusă la ureche, pe partea care te deranjează.

2. Coada şoricelului
Compresa cu ceai de coada şoricelului pusă pe partea care te doare va ameliora simptomele. La fel de bine funcţionează şi compresele cu ceai de muşeţel, sunătoare sau tătăneasă. Vă puteţi clăti şi gura cu aceste ceaiuri.

3. Cuişoarele
Bogate în eugenol, substanţă care combate infecţiile bacteriene, cuişoarele diminuează durerile dentare. Ţine un cuişor pe dintele care te doare. Va acţiona ca anestezic. Mai poţi folosi şi ulei esenţial de cuişoare - aplici pe dintele afectat, fără să înghiţi. Uleiul de ghimbir nu este recomandat gravidelor. Folosit timp îndelungat poate deveni toxic pentru organism.

4. Ghimbirul
Reduce durerile dentare. Ghimbirul este un analgezic activ. Poţi folosi pudră de ghimbir amestecată cu apă. Pasta o aplici pe locul dureros. Mai poţi mesteca şi bucăţi mici de ghimbir.

5. Coaja de stejar
Ceaiul din coajă de stejar întăreşte dinţii sensibili. Pentru dureri şi curăţarea gurii se clăteşte gura cu ceai.

6. Sarea
Vă clătiţi gura cu un amestec preparat din o linguriţă de sare la un pahar cu apă caldă, la care mai adăugaţi şi o linguriţă de bicarbonat de sodiu.

7. Ardeiul iute
Capsaicina din ardeiul iute combate durerile dentare, este analgezică, antiinflamatoare şi anestezică.

8. Boia de ardei iute
Boiaua de ardei iute se amestecă cu apă până devine o pastă. Aceasta se aplică local, pe dintele care te doare.

9. Seminţele de susan
Seminţele de susan sunt antiinflamatoare şi anestezice. 100 de grame de seminţe de susan crude se pun pe foc cu 200 ml apă. Când apa a scăzut la jumătate, preparatul este gata. Se aplică pe locul dureros.

10.  Remedii naturale pentru durerile de dinţi
Tăiaţi câteva felii de castravete şi aplicaţi-le pe dintele afectat. Repetaţi procedura de câte ori este nevoie.

11. Piper negru
Preparaţi un amestec format din piper negru şi frunze de busuioc. Aplicaţi pasta pe dintele cariat.

12. Usturoi
Ca şi în cazul cuişoarelor, ţine în dinţi un căţel de usturoi curăţat. Este un bun anestezic. Mâncaţi apoi pătrunjel pentru a scăpa de gustul de usturoi.

3. Argila
Argila este antiseptică şi antiinflamatoare, astfel că va da rezultate în cazul durerilor de dinţi. Formaţi o pastă din argilă şi apă, apoi aplicaţi pe dinte. Cataplasma aplicată pe locul dureros, la exterior, are rezultate. Staţi cu ea o oră, după care vă puteţi clăti.

14. Alcoolul
Nu ai pastile în casă, dar ai alcool este bine şi aşa. Vă puteţi clăti gura de câte ori este nevoie. Va acţiona ca anestezic.

15. Oţetul de mere
Aplicaţi pe dinte un tampon de vată înmuiat în oţet.

16. Menta
Puteţi mesteca sau ţine în dinţi frunze de mentă proaspătă.

17. Uleiul de oregano
Amestecaţi câteva picături de ulei de oregano cu câteva picături de ulei de măsline, înmuiaţi puţină vată în acest amestec apoi aplicaţi pe dinte.

18. Cartofi cruzi
Aplicaţi pe dintele care vă doare o felie de cartof crud.

19. Ceapa
La fel ca în cazul cartofilor sau castraveţilor, pune ceapă crudă pe dinte.

20. Gheaţa
Gheaţa va amorţi zona dureroasă dacpă este aplicată acolo. Nu uitaţi să înveliţi gheaţa într-un prospo înainte.

21. Bicarbonatul de sodiu
Vă puteţi clăti gura cu apă şi bicarbonat de sodiu sau puteţi pune pe dinte un pansament sau vată înmuiate înainte în apă, apoi trecute prin bicarbonat. Şi cu pasta de bicarbonat de sodiu cu apă funcţionează.

Ceaiuri

Cele două ceaiuri de bază

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. 

Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. 

Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Ceaiul care „taie“ boala
Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare.

 Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. 

Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. 

Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţi, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. 

După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. 

Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. 

Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi
Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Un copac vindecă de cancer

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. 

Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. 

Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Comprese de oblojit rănile

Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit.

Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. 

Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. 

Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. 

Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. 

Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. 

Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Contra reumatismului şi prostatei

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.

Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.

Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.

Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore.

Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.

În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.

Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii

Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta.
 
Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. 

Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Pentru inimă şi plămîni si stomac

• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel.

Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă.

Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă

Pentru a trata neplăcerile specifice gastritei şi ulcerului gastro-duodenal, se  recomandă sucul de cartofi care ajută la reglarea secreţiilor gastrice şi au rolul de „pansament” în cazul ulcerului. Spală şi curăţă cartofii cu tot cu coajă, după care îi pui în storcător. Pentru a trata simptomele ulcerului bea cîte 2-3 păhărele de suc cu o oră înainte de masă, timp de 4-5 săptămîni.

Consumă sucul imediat după stoarecere pentru a evita oxidarea lui. Dacă nu-ţi place gustul, poţi încerca să-l combini cu suc de morcov sau de lămîie. Pentru tratamentul gastritei hiperacide îndulceşte sucul de cartofi cu miere. 

Remediul aduce beneficii şi în cazul dispepsiei (indigestie), litiazei biliare, constipaţiei şi hemoroizilor..

de la calugarul Mihai Neamţu

Cleiul de Cires si Ciresele

Cleiul de cires, folosit pentru oprirea hemoragiilor.

Cleiul proaspat de pe scoarta pomilor sau de pe ramurile traumatizate se dizolva in alcool si se foloseste pe piele cand exista rani, taieturi, ulceratii, micoze, pecingine, inflamatii articulare si pentru oprirea hemoragiilor. 

Daca se fierbe, cleiul de cires se bea impotriva tusei; 

Ciresul (Cerasus vulgaris sau Cerasus avium din Familia Rosaceae) este un arbore indigen intalnit de la campie pana in etajul montan. 
 
El prezinta o radacina ancorata puternic in sol, tulpina dreapta, inalta pana la 20 m, cu scoarta neteda ce se exfoliaza in fasii circulare. Lemnul de cires are culoare brun-rosiatica sau galben-inchis. Frunzele sunt mari, oblong-ovate si aspre. 

Florile sunt albe, lung pedunculate, dispuse cate 3-6 in fascicule si infloresc in lunile aprilie-mai. Fructele sunt drupe globuloase. Cele cultivate au culoare rosie-negricioasa si gust dulce, iar cele salbatice au culoare de la galbene pana la rosii negricioase si au gust amar. Ciresul are longevitate de 100 ani in stare salbatica si 25-40 ani in soiurile cultivate.

In traditia populara ceaiul din cozi de cires se lua neindulcit contra tusei, durerilor de stomac si pentru alinarea durerilor de sale. Cozile de cirese se folosesc aproape peste tot pentru bolile de rinichi. Unii le fierb impreuna cu samburii si beau din decoct cate 1 ceasca. Altii le fierb cu matase de porumb, coada calului si jneapan si le iau contra durerilor de rinichi, de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale.

Cleiul de cires se punea pe taieturi ca sa opreasca sangele si sa le vindece, iar fiert se lua contra tusei. Zeama de cirese fierte si coaja de cires amar se folosea in boli femeiesti.

In popor, ciresul se mai numeste ceras paduret, ceras pasaresc, cires pasaresc, cires salbatec, ciures, malin, malin pasaresc, mocru sau vascusoara.

Compozitia chimica:
Fructele contin vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, caroten, minerale (fier, calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu), oligoelemente (zinc, cupru, mangan, cobalt) si zahar sub forma de levuloza care poate fi asimilat si de catre diabetici. Cozile de cirese contin saruri de potasiu, taninuri de natura catenica si flavonoizi.

Proprietatile vindecatoare ale cireselor:
Fructele de cires sunt recomandate a fi consumate de catre diabetici sau de catre cei care doresc sa slabeasca, pentru ca au calitatea de a „amagi” foamea, dar totodata remineralizeaza organismul. Ciresele sunt energizante fizice si psihice, au calitatea de a intari imunitatea corpului si ajuta la detoxifierea organismului.

 De asemenea ele au proprietati antiinfectioase, sedative, reglatoare a functiilor stomacului si ficatului, laxative, antireumatismale si antiartritice.

Se crede ca cei care consuma zilnic timp de o luna de zile suc de cirese sau cirese in cantitate mai mare intineresc, lucru adevarat luand in calcul ca substantele ce intra in compozitia cireselor ajuta la regenerarea si intinerirea celulelor.

Consumul de cirese sau de ceai de cirese se indica in urmatoarele afectiuni: afectiuni biliare sau renale, afectiuni catarale ale tractului urinar, artrite, astenie fizica si psihica, ateroscleroza, boli de ficat, batranete, boli psihice, boli nervoase, boli renale, cancer, cistite, colite de fermentatie, colesterol in exces, constipatie, crize migrenoase, demineralizare, depresii, diaree, dismenoree, fermentatii intestinale, guta, hepatita, hipertensiune, intarzierea cresterii la copii, litiaze de orice localizare, migrene, nefropatii, obezitate, pielite, pielonefrita, pletora, prevenirea batranetii, reumatism, senectute, stari de slabire a imunitatii sau varice.

Cum se pot folosi ciresele ?

Pentru tratament in toate bolile de mai sus se pot folosi fructele consumate ca atare. Va recomandam sa urmati o cura de dezintoxicare care dureaza 3 saptamani si care este cea mai buna cura ce inlesneste eliminarea deseurilor din organism si a toxinelor. 

Cura se incepe dimineata pe stomacul gol cu o doza minima de 100g. Se creste progresiv doza pentru a ajunge la sfarsitul celei de a 3-a saptamani la 500g. 

De la doza de 300g se imparte cantitatea in 3 reprize pana la pranz si nu se consuma nici un alt aliment. In timpul curei nu este recomandat abuzul de grasimi animale, zahar rafinat sau alcool. 

Pranzurile si cinele usoare vor fi binevenite pentru ca aceasta terapie naturista sa aiba efectele scontate.
O alta cura ce poate fi urmata este cura exclusiva cu cirese care dureaza 3-4 zile, perioada in care se mananca doar cirese, intre 2-3 kg pe zi. 

Fiind o cura exclusiva este important ca la inceputul ei sa avem o anumita prudenta, crescand progresiv cantitatea de cirese consumata pentru a nu risca anumite tulburari digestive. 

Motivul este usor de inteles: un organism obisnuit de multa vreme cu un dezechilibru alimentar poate reactiona violent la un nou mod de viata in alimentatie. 

Aceasta cura de cirese se recomanda hepaticilor (carora le regleaza functionarea ficatului), persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficienta de crestere si celor cu afectiuni nervoase (datorita efectului sedativ al cireselor).

Fructele se pot si usca pentru a fi folosite iarna pentru ceai. In acest caz se va pune o lingura de cirese uscate la 250 ml si se fierb timp de 10 minute. Se pot consuma 2-3 cani pe zi. Acest ceai este foarte util in special celor care doresc sa slabeasca, dar si la o serie din afectiunile de mai sus (colita de fermentatie, afectiuni biliare si urinare, ateroscleroza).


Ciresele mai pot fi folosite sub forma unui plasture cu o cireasa strivita pe frunte pentru calmarea migrenelor. 

De asemenea se mai folosesc masti cu cirese zdrobite pentru intretinerea tenului. O mana de cirese curatite de samburi se dau prin mixer. Se aplica pasta obtinuta pe fata se lasa 20 minute, apoi se spala cu apa calduta minerala.

Pentru tratarea hepatitelor sau pentru dezintoxicare se foloseste suc proaspat de cirese cate 200 ml de 3 ori pe zi. Se mai pot folosi compotul, siropul sau dulceata de cirese pentru tratarea dispepsiilor.
Uleiul extras din samburii de cirese este foarte util in algiile reumatismale si disparitia petelor sau negilor. 

Pentru tratarea colicilor abdominale se consuma de mai multe ori pe zi miez de cirese (cate 3-5 o data). Pentru vindecarea cancerului este bine sa se consume zilnic 5-7 samburi de cirese deoarece ei contin o substanta anticancerigena. 

Pentru viermii intestinali se pun 40-50 miezuri de cirese in otet de vin, cat sa ii acopere de un deget. Se lasa sa se umfle doua zile. Se mananca 1-3 miezuri de 4-5 ori pe zi. Tratamentul dureaza doua saptamani, apoi se face pauza de o saptamana, apoi se repeta.

Ceaiul din cozi de cirese este si el foarte bun. Pentru gripa se lasa la macerat 50 g cozi de cirese la 1 litru de apa 12 ore. Se fierbe apoi 10 minute, se acopera 10 minute, apoi se strecoara. Se bea in 4 reprize pe zi. 

Pentru colici nefritice se fierb 50 g cozi la litru de apa. Se bea 1 cana inainte de fiecare masa. Pentru afectiunile renale, litiaze sau diaree se fierb 2 lingurite de cozi de cirese maruntite se fierb timp de 15 minute in 250 ml apa. Se consuma 3 cani pe zi.